Inflația termină 2025 la 9,7%: energia și serviciile ne scumpesc viața

România a intrat în 2026 cu o inflație anuală de 9,7% – o valoare care, dincolo de statistică, descrie o realitate simplă: scumpirile s-au mutat în zonele pe care oamenii le plătesc constant, de la utilități și transport la servicii. În decembrie, dinamica lunară a fost relativ moderată (0,22%), iar rata anuală a coborât marginal față de noiembrie. Totuși, structura scumpirilor arată că presiunea nu s-a stins: serviciile conduc creșterile, iar energia electrică rămâne un șoc major, cu efecte în lanț asupra prețurilor din economie.

Cifra de final: 9,7% după un decembrie mai „calm” decât pare

La nivel strict numeric, finalul lui 2025 aduce o ajustare mică: inflația anuală a coborât de la 9,8% în noiembrie la 9,7% în decembrie, iar creșterea de la o lună la alta a fost de 0,22%. Detaliul contează pentru că, în mod normal, o evoluție lunară scăzută poate sugera că inflația își pierde din avânt.

Imaginea de ansamblu rămâne însă dificilă. Potrivit Profit.ro, România încheie al cincilea an consecutiv cu inflație peste intervalul-țintă al BNR, ceea ce păstrează presiunea pe politica monetară și pe așteptările din economie. Pe scurt, o scădere de câteva zecimi nu schimbă diagnosticul: scumpirile sunt încă adânc încorporate în costurile cotidiene și se transmit mai departe dintr-o categorie în alta.

Ce se vede în coș: serviciile urcă cel mai mult, apoi nealimentarele; alimentele rămân barometrul social

Când inflația rămâne ridicată, întrebarea practică nu este doar „cât e”, ci „unde e”. Datele indică o distribuție care explică de ce presiunea se simte puternic în viața de zi cu zi: serviciile au crescut cu 11% (decembrie 2025 vs. decembrie 2024), mărfurile nealimentare cu 10,48%, iar alimentele cu 7,75%. Această structură apare în sumarizările publice ale datelor INS, preluate și de Știrile ProTV, care subliniază că serviciile rămân segmentul cu cea mai mare creștere anuală.

Faptul că serviciile conduc scumpirile este relevant dintr-un motiv simplu: aici intră costuri recurente, greu de evitat, și, de multe ori, greu de înlocuit. În servicii se adună presiuni din salarii, chirii, utilități, logistică, mentenanță – cheltuieli care, în perioade de inflație, tind să se împingă reciproc în sus.

Alimentele, chiar cu un procent mai mic decât serviciile, rămân însă „barometrul social”. Ele sunt cheltuiala inevitabilă, repetată, iar orice creștere vizibilă se transformă rapid în percepția că „totul se scumpește”. HotNews remarcă inclusiv cazuri punctuale care devin repere pentru public – precum scumpirea cafelei – tocmai pentru că ating ritualuri zilnice și nu pot fi trecute cu vederea.

Electricitatea: creșterea de 60,91% care se propagă în restul economiei

Dacă există o categorie care a funcționat ca accelerator al costului vieții, aceasta este energia. Agerpres notează că energia electrică s-a scumpit în decembrie cu 60,91% în ritm anual. O astfel de creștere nu rămâne izolată în factură. Electricitatea intră în costul de producție, în depozitare, în funcționarea magazinelor, în servicii, în transport și în aproape orice lanț de aprovizionare.

Din acest motiv, atunci când electricitatea urcă puternic, efectul se vede în două direcții simultan:

• direct, în bugetele gospodăriilor și în costurile firmelor;
• indirect, în prețurile altor bunuri și servicii, pentru că energia devine mai scumpă pentru toți actorii din economie.

Pe termen scurt, asta înseamnă o presiune imediată pe cheltuielile inevitabile. Pe termen mediu, înseamnă că scăderea inflației poate fi încetinită dacă energia rămâne volatilă sau dacă apar noi runde de ajustări în tarifare și costuri.

Cum se traduce în viața de zi cu zi: „inflația” din facturi, transport și cheltuieli mici, repetate

Pentru populație, inflația de aproape 10% nu este o noțiune abstractă, ci o succesiune de decizii de bugetare. În perioadele în care utilitățile, transportul și serviciile cresc, gospodăriile reacționează prin ajustări treptate:

• reducerea consumului la produse mai scumpe și migrarea către alternative mai ieftine;
• amânarea unor achiziții mai mari;
• tăierea cheltuielilor discreționare (ieșiri, vacanțe, produse neesențiale);
• atenție mai mare la promoții și la compararea prețurilor.

Aceste schimbări par mici luate separat, dar, la scară largă, ele pot modifica dinamica economiei: consumul devine mai prudent, iar încrederea se erodează, mai ales când scumpirile se suprapun în aceeași perioadă – facturi mai mari, prețuri mai ridicate la servicii și un coș alimentar care rămâne presant.

În paralel, scumpirile la transport – feroviar și aerian, menționate în datele publice – amplifică senzația de cost în creștere, pentru că transportul este și el un cost „de sistem”: afectează mobilitatea oamenilor, dar și costurile de distribuție pentru bunuri.

Presiunea asupra firmelor și a statului: costuri în creștere, negocieri salariale și prudență monetară

Pentru companii, inflația ridicată înseamnă o ecuație dificilă. Pe de o parte, cresc costurile: energie, transport, materii prime, servicii auxiliare, salarii. Pe de altă parte, cererea poate încetini pe măsură ce consumatorii devin mai atenți la cheltuieli. În astfel de condiții, firmele sunt prinse între două riscuri:

• dacă transferă integral costurile în preț, pot pierde din volum sau clienți;
• dacă absorb costurile, își pot eroda marjele și reduce spațiul pentru investiții.

La nivel macro, o inflație anuală de 9,7% menține BNR într-o zonă de prudență. Chiar dacă ritmul lunar pare moderat, nivelul anual rămâne suficient de ridicat încât banca centrală să evite semnale care ar putea reaprinde anticipațiile inflaționiste. Cu alte cuvinte, scăderea dobânzilor nu este o concluzie automată doar pentru că o lună a avut o creștere mică.

Statul resimte, la rândul lui, impactul în buget: indexări, costuri mai mari pentru bunuri și servicii publice, presiune pe programe sociale și pe menținerea echilibrelor fiscale. În perioade de inflație ridicată, veniturile bugetare pot crește nominal, dar crește și factura statului, iar spațiul real de manevră se poate îngusta.

Ce urmează în 2026: între scenariul de dezinflație și riscul unui nou val de scumpiri

Pentru 2026, discuția se mută de la „cât a fost” la „cât de repede scade”. Există un scenariu favorabil, în care efectele de bază (compararea cu luni foarte scumpe din anul anterior) ajută la reducerea ratei anuale a inflației, iar stabilizarea energiei și o dinamică lunară temperată pot crea spațiu pentru o relaxare graduală a condițiilor financiare.

Dar există și un scenariu prudent, susținut de riscuri concrete:

• volatilitate în energie și impactul ei în lanț asupra costurilor;
• presiuni salariale care se transferă în servicii (segmentul deja cel mai scump);
• modificări administrative sau fiscale care pot reaprinde creșterile de preț;
• scumpiri la transport și la anumite produse de consum care pot afecta rapid percepția publică.

În ambele variante, lecția finalului de 2025 este aceeași: inflația nu mai acționează uniform, ci se concentrează în „focare” – energie, servicii, cheltuieli recurente. Iar pentru populație și companii, miza principală nu este doar scăderea procentului, ci recâștigarea previzibilității: să poată face bugete și planuri fără ca următoarea rundă de scumpiri să le rescrie din temelii.