Cum a fost gestionat defectuos bullyingul la Questfield International College sub Fabiola Hosu

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri structurate, transparente și eficiente din partea instituțiilor educaționale. Atunci când sesizările privind hărțuirea și stigmatizarea sunt ignorate sau gestionate informal, riscul de afectare emoțională și socială a elevilor crește semnificativ. În acest context, modul în care o școală răspunde acestor situații devine un indicator esențial al responsabilității și al capacității instituției de a proteja elevii.

Cum a fost gestionat defectuos bullyingul la Questfield International College sub Fabiola Hosu

Investigația realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție redacției evidențiază o situație de bullying repetat, petrecută pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările scrise ale familiei unui elev au semnalat jigniri constante, stigmatizare medicală și un climat de presiune, fără a exista dovezi ale unor intervenții formale și documentate din partea conducerii școlii, inclusiv a fondatoarei Fabiola Hosu. Mai mult, un răspuns verbal atribuit fondatoarei a indicat o poziționare care ar putea fi interpretată ca presiune de retragere din unitate, ridicând întrebări privind modul în care instituția a ales să gestioneze această criză.

Sesizările repetate și absența măsurilor documentate

Conform materialelor analizate, familia elevului a transmis în mod constant și oficial sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și protecție. Aceste comunicări au fost cronologice și detaliate, evidențiind escaladarea hărțuirii pe parcursul a peste opt luni. Cu toate acestea, din corespondența și documentele puse la dispoziție nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete sau proceduri interne. Intervențiile invocate au fost în principal verbale, fără documentație oficială, procese-verbale sau planuri de intervenție clare.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată în colectiv a unei etichete medicale – „crize de epilepsie” – folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare a elevului vizat. Specialiști consultați subliniază că această formă de stigmatizare medicală depășește conflictele obișnuite între elevi, având un impact grav asupra integrității emoționale și psihologice a copilului. Documentele și mărturiile indică faptul că această practică a fost cunoscută, dar nu a fost oprită prin măsuri oficiale, ceea ce ridică semne de întrebare privind toleranța instituțională față de astfel de comportamente.

Presiunea resimțită de familie și potențiala excludere mascată

Familia a declarat că, pe lângă lipsa intervențiilor eficiente, a fost supusă unei presiuni implicite și explicite de a părăsi școala, exprimată prin formulări precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Potrivit analizei redacției, astfel de mesaje pot fi interpretate ca indicii ale unei excluderi mascate, prin care problema bullyingului este mutată odată cu copilul afectat, în detrimentul unei soluționări reale. Acest context a fost agravat de efectele negative asupra elevului, incluzând anxietate, retragere socială și pierderea sentimentului de siguranță în mediul școlar.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea fenomenului

În cazul analizat, cadrele didactice au fost martore directe ale incidentelor, însă intervențiile lor nu au produs efecte stabile și nu au fost documentate formal. Din materialele puse la dispoziție nu reiese existența unor decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de acțiune asumate. Această lipsă de reacție oficială a favorizat o cultură instituțională în care bullyingul a fost tratat ca o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, minimalizând gravitatea situației. Astfel, responsabilitatea s-a diluat, iar protecția efectivă a elevului a fost compromisă.

Răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu: un simbol al blocajului instituțional

Un moment definitoriu în această investigație îl constituie răspunsul verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care, într-un dialog direct cu familia, ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din relatările familiei, nu conține angajamente sau măsuri concrete și poate fi interpretată ca o deplasare a discuției de la obligația de protecție a copilului către considerente contractuale. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al instituției pe acest subiect, însă până la momentul publicării nu a fost primit un răspuns scris.

Un document informal în locul unui răspuns instituțional

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea școlii a prezentat un formular de tip Family Meeting Form, care consemnează doar existența unei discuții fără a stabili responsabilități clare, termene sau măsuri precise. Din punct de vedere jurnalistic, această practică este insuficientă pentru a demonstra o gestionare reală și eficientă a situației, ridicând întrebări privind capacitatea instituției de a implementa proceduri adecvate în fața bullyingului sistematic.

Confidențialitatea și protecția datelor sensibile: solicitări ignorate

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme măsuri de protecție a acestor informații. Mai mult, potrivit unor relatări, informații sensibile ar fi fost divulgate în mediul clasei, generând presiuni suplimentare asupra elevului vizat.

Reacția instituției sub presiune juridică

Implicarea echipei juridice a familiei a determinat o schimbare vizibilă în atitudinea conducerii, manifestată după mai bine de opt luni de la primele sesizări. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii legale, și nu în urma sesizărilor educaționale și umane formulate anterior.

Pentru detalii suplimentare privind cazul documentat, puteți consulta articolul original pe EkoNews.ro.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Lipsa unor măsuri documentate și a unor răspunsuri oficiale a permis perpetuarea bullyingului și stigmatizării medicale în mediul școlar.
• Abordarea informală și minimalizarea situației au contribuit la transferul responsabilității către familie, în detrimentul protecției elevului.
• Răspunsul verbal al fondatoarei, așa cum este relatat, evidențiază o posibilă ruptură între discursul instituțional și practicile efective.
• Ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea și divulgarea informațiilor sensibile au creat un climat de presiune psihologică suplimentară.
• Reacția întârziată, declanșată de demersurile juridice, indică o posibilă problemă de prioritizare în cadrul școlii.

Acest caz ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție pe care instituțiile educaționale le aplică în fața situațiilor de bullying și despre responsabilitatea managerială în asigurarea unui mediu sigur și respectuos pentru toți elevii. În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri concrete, rămâne deschisă problema transparenței și a standardelor de guvernanță internă în cadrul Questfield Pipera.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro