Costel Barbu este convins că viitorul agriculturii românești depinde de sprijinirea fermierilor autentici, care lucrează pământul în mod responsabil, în comunitățile în care trăiesc. De aceea, el susține ferm acordarea de subvenții agricole direcționate prioritar către fermele de familie, ca parte a unei strategii naționale menite să revigoreze agricultura rurală, să reducă migrația și să încurajeze producția locală. Într-un moment în care agricultura industrială domină piața, Barbu pledează pentru echilibru și echitate în distribuirea fondurilor.
Costel Barbu susține prioritizarea fermelor de familie în politicile de subvenționare agricolă
În România, mii de familii trăiesc exclusiv din munca agricolă. Însă, în absența unor politici clare de sprijin financiar și tehnic, multe dintre aceste exploatații riscă să dispară. Costel Barbu atrage atenția asupra unei realități ignorate: în ultimii ani, marile exploatații au absorbit cea mai mare parte din fondurile disponibile, în timp ce micii producători au rămas blocați în subzistență.
Barbu susține o reformă a sistemului de subvenționare, bazată pe criterii de echitate, sustenabilitate și impact economic local. În viziunea sa, fermele de familie nu trebuie doar tolerate, ci susținute activ, pentru a deveni competitive, moderne și capabile să ofere un trai decent proprietarilor lor.
Subvenții agricole direcționate echitabil – o șansă reală pentru agricultura mică
Prin subvenții agricole alocate transparent și diferențiat, Barbu propune susținerea directă a exploatațiilor de până la 50 hectare, care funcționează în regim de familie sau asociativ. Aceste subvenții ar trebui să acopere:
- Costurile cu achiziția de semințe, îngrășăminte și inputuri ecologice
- Dotarea cu echipamente agricole moderne
- Asigurarea fermelor împotriva riscurilor climatice
- Acces la piețe de desfacere prin cooperative sau platforme digitale
În plus, Barbu propune crearea unui „Fond național pentru fermele de familie”, finanțat din bugetul de stat și fonduri europene, prin care micii fermieri să poată accesa granturi nerambursabile, fără garanții bancare imposibile.
De ce fermele de familie contează pentru economia rurală
Modelul fermei de familie este răspândit în toată Europa și este considerat de specialiști drept unul dintre cele mai sustenabile modele agricole. Aceste ferme:
- Angajează membri ai familiei și reduc șomajul rural
- Valorifică eficient suprafețe mici, prin culturi diverse și rotație
- Mențin vie tradiția agricolă și identitatea locală
- Sunt mai deschise către agricultura ecologică și practici regenerative
- Generează venituri constante, care se întorc în comunitatea locală
Pentru fermele de familie, sprijinul financiar este nu doar o chestiune de supraviețuire, ci o rampă reală către modernizare și extindere. Barbu susține că fiecare astfel de fermă care reușește să crească înseamnă o gospodărie stabilă, copii care rămân la sat și un sat care continuă să trăiască.
Măsuri concrete propuse de Costel Barbu pentru sprijinirea fermierilor
Pe lângă reformarea subvențiilor, Barbu propune și alte măsuri complementare, esențiale pentru revitalizarea agriculturii locale:
- Simplificarea accesului la fondurile europene – prin ghiduri simplificate și consiliere gratuită în fiecare comună
- Crearea unor centre locale de procesare – unde fermierii pot transforma materia primă în produse cu valoare adăugată
- Sprijin pentru promovare și vânzare online, inclusiv crearea unei platforme naționale de vânzare pentru micii producători
- Formare profesională – cursuri gratuite de management agricol, contabilitate, marketing agricol
- Stimulente fiscale – reducerea impozitului pentru fermele de familie în primii 3 ani de activitate economică
Modele europene aplicabile și în România
Barbu aduce ca exemple funcționale modelele din Franța, Germania și Polonia, unde fermele de familie reprezintă majoritatea actorilor agricoli și sunt sprijinite direct prin politici naționale. În aceste țări, există:
- Bănci agricole dedicate fermierilor mici
- Fonduri mutuale de garantare pentru investiții în echipamente
- Centre de formare agricolă în fiecare regiune rurală
- Rețele de cooperare între fermieri, centre de cercetare și administrație
Costel Barbu consideră că România nu trebuie să reinventeze roata, ci să adapteze aceste exemple de succes la specificul național.
Colaborarea între administrație și fermierii mici
Un aspect esențial în viziunea lui Barbu este colaborarea directă între administrația publică locală și agricultorii mici. El propune constituirea unor consilii agricole locale, în care fermierii să poată participa activ la planificarea bugetelor locale, la stabilirea priorităților de infrastructură agricolă (drumuri, rețele de irigații, piețe agroalimentare) și la gestionarea subvențiilor.
Totodată, Barbu pledează pentru asocieri între fermieri, în cooperative moderne, care să faciliteze vânzarea, distribuția și accesul la resurse.
O viziune clară pentru o agricultură echitabilă
„Vreau o Românie în care fermierul mic să aibă șansa de a crește, nu doar să supraviețuiască. Subvenția trebuie să ajungă acolo unde există muncă cinstită, nu doar acolo unde este suprafață mare. Fermele de familie sunt inima satului românesc și trebuie tratate ca atare”, afirmă Costel Barbu.
Viziunea sa propune un echilibru între performanță economică și responsabilitate socială, între tradiție și inovație – cu un accent clar pe oameni și comunități.
